Amintire

Am crezut doar ca-mi esti draga
Si ca totu-i trecator,
Insa acum cand esti departe,
M`a învaluit un dor.

Poate ca am avut nevoie
De aceasta departare,
Ca sa simt ca „jocul nostru”
E de fapt dragoste mare.

Te privesc fara astampar,
In visele mele iti vorbesc
Iar gândul daca ar avea aripi
Ai simti cat te iubesc.

Omule......

Omule esti calator
Pe pamant esti muritor
Acolo sus stim noi oare
Daca cineva mai moare??

Nu vom stii nu avem raspuns
Findca nimeni nu s-a intors
Sa spuna la cineva
Acolo vom invia....

Si asa cum fiecare
Pe pamant o soarta are
Poate`n viata de apoi
Nu v-a fii soare ci vor fii ploi

Cateodata noi ne temem
Pana si de umbra noastra
Ia aminte sa ne aducem
Cine`i calauza noastra???

Cine acolo undeva
De tine grija v-a avea
Iar cand greul v-a fii mare
Ai sa spui... Ajuta-ma Doamne

Cum un gradinar se mandreste cu ale sale flori..
Iar ele la randul lor mijesc dupa roua diminetilor ce le umple de fericire..
Cum un bulgare de zapada se topeste la aparitia razelor fierbinti ale mandrului soare...
Cum stelele apar una cate una la apusul soarelui
si parca sunt din ce in ce mai multe odata cu lasarea intunericului si devin din ce in ce mai sclipitoare...
Iar toata noaptea stau acolo sus pentru ca fiecare avem steaua noastra.. impropriu spus dar o avem...
Cum fiecare vietate a marilor oceanelor si a cerului se bucura de fiecare clipa petrecuta in mediul lor...
Asa si eu ca toate acestea nu urmaream decat un singur lucru...
Aveam "mediul meu" si anume acela de a te avea de a ma bucura de tine de fericirea ta cu orice clipa petrecuta in preajma ta...
Toate aceste lucruri le-am avut
Dar acuma se pare ca doar pentru o clipa...
De fapt o clipa a fost atunci cand te-am cunoscut... o clipa cu tine am trait... si tot intr-o clipa TE-AM PIERDUT...
Acum cand nu mai suntem impreuna tu o iei pe un drum eu pe altul...
Poate se vor intalni vreodata si stii unde..??
Acolo sus....

Oare??

Afara ploua iara eu
Incerc s`ajung acasa
Picuri mari reci ce ma lovesc
Imi schimba drumul iara

Parca`s vrajit de ceva
Si incerc sa inteleg
In fata mea e cineva
Sau iarasi eu visez..??

Si daca este cineva
Iar eu nu inteleg
Poate`i doar prezenta ta
Sau poate... iar visez

Ratacit-am stingher

O alta noua zi incepe
Si apare un alt rasarit
Iar eu gandindu-ma la tine
Astept un alt nou asfintit...

Sa treaca ziua fiindca`i greu
Gandindu-ma la tine
Si sa plec iar in VISUL MEU
Astept noaptea sa vie....

Si timpul trece si iar trece
Si orele curg de`a randul
O alta zii si noapte rece
Nu mai sunt frate cu gandul...

El a fugit nestingherit
Hoinar ca si stapanul
Odata drumul si-a gasit
Acum...bate pustiul

Cine oare a mai fost
In acest pustiu strain
Caci urme de durere vad
Si de un greu suspin...

Un alt suflet hoinar si el
Pe aici a ratacit
Acum al meu umbla stingher
Spre un nou "rasarit"....

Candva

Unde`s diminetile ce de soare nu puteam
Ochii deschisi a ii tine
Dar....
Pe tine te vedeam

Unde`s noptile pierdute
Ce azi sunt doar amintiri
Unde`s visele promise
Ce ma `ndeamna la suspin...

Amandoi pe mal de mare
Plimbandu-ne linistiti
Brat la brat privind in zare
Acum nu mai sunt m-am stins....

Ia adu-ti aminte tu
Cand am fost hoinar sau...nu
Hoinar sunt hoinar voi fi
Pana in clima de`oi muri...

Cand tu langa mine ai stat
Am cazut m-ai ridicat
Drumul tu mi-ai aratat
Neinteles am profitat....

Spune Tu

Zi-mi tu oare te-ai gandit
Ca odata si candva
Al meu gand a ratacit
Intr-o zi pe urma ta..??

Si s-a `ntors trist suparat
Obosit si intristat
Ce a patit mi`a relatat
Asta oare a meritat..??

Si plangea si suspina
Sa imi spuna incerca
Printre lacrimi am dedus
Cum ca viata i-ai distrus...

A plecat si l-a lasat
Drumul ii l-a infundat
Iar acum in locul lui
Incearca tu sa te pui

Sa vezi de`i bine sau rau
Ce e in sufletul sau
Si privesti cu nepasare
Cum un suflet iarasi moare...

Umbrele trecutului

 Gandurile fug de`a valma
Peste tot in capul meu
Si incerc s`acopar rana
A tristului trecut al meu...

Trist oare el se numeste
Trecutul ce l-am trait
Sau e doar o alta noapte
Intre apus si rasarit..???

Un alt gand ce ma doboara
E acela...
Oare Tu
Ai stiut cum e sa doara
Acel cuvant si anume NU???

Si uite-ma in prezent
Eu retraind trecutul
O alta noua zi astept
Sa simt cum "bate vantul"

Un vant ce bate tot mai tare
Unul ce bate tot mai rau...
Din picioare sa ma doboare
Dar imi vad de drumul meu...



Primeste-ma in lumea ta
Caci nu`s strain de tine
Si lasa`mi lumea a lua
Si a o imparti cu tine

Priveste doar in viitor
Lasa-mi aceasta sansa
Incerc sa fiu nemuritor
Macar in lumea noastra...

O lume doar de noi stiuta
De nimeni inteleasa
De 2 indragostiti vazuta
Printr-o alta "fereastra"


Cum sa iubesti atat de mult
Poti sa imi spui tu oare
Sa treci si ape si pamant
Sa pleci departe`n zare...!!!

Sa pleci sa nu te uiti in urma
La ce ai lasat acasa
Si tin sa cred ca nici acuma
Nici tie nu`ti mai pasa...

De ce a fost si nu mai este
De ce ai lasat in urma
Incerc sa cred ca`i o poveste
Sau poate doar o gluma...

Si stau in timp increzator
Caci timpul e misterul
Nu mai privesc in viitor
Caci retariesc trecutul...

Mama

Tu mama cand ne`ai adus
Pe noi toti pe acest pamant
Pentru fiecare ai plans
Copii mari acuma sunt...

Esti nevoia cea mai mare
Tu esti vocea pe Pamant
De aici din departare
Esti chemarea ce`o ascult....

Tu esti mama, acea faclie
Cea ce-mi lumineaza gandul
Tu esti somnul cel de veghe
De zile 'ntregi si nopti de-a randul

Tu esti mama indrumarea
Vietii cat si celor sfinte
Tu esti mama inviorarea
Sufletelor din morminte

Ce mai freamat si ce dor
De tine mama si de casa
Si de primii pasi timizi
Leganati, pana la masa....

Lasa-ma sa-ti privesc chipul mama
Zambeste si da-mi d' acasa, vesti
Nu-mi spune ca ti-e rau, ori esti bolnava
Cand eu te vad... cum tu intineresti.

De ..vreme

Oastea noastra cea din urma
Ce razboaie ai purtat
Astazi nu`i decat o urma
De tristeti si de oftat...

Bravii ostasii ai tarii noastre
Pentru noi voi sa luptati
In sac v-ati luat povara
Tara sa ne`o aparati...

Ea de toti a fost temuta
Peste Dunare si Prut...
Iar de`ti vei aduce aminte...
Ieri a fost azi..nu mai sunt..

Gand cu gand strofa cu strofa..

Toate `ncep sa le adun

Stau singur gandind in taina

Incep sa cred ca sunt nebun..

Si chiar daca as fii nebun..

Eu tot am sa le adun

Si scriu incet si scriu zambind

Strofa cu strofa si... gand cu gand..

Amarul ce atata vreme ce doar eu i-am stiut gustul..

As vrea sa se termine si.. sa inceapa si pentru mine o viata normala..

De ce tot timpul trebuie sa imi aduc aminte de tine..??

De ce subconstientul meu inca se gandeste la tine..??

De ce sufletul meu odata otravit cu dragostea ta

Acum nu mai poate traii fara tine..??

Nu stie sa mearga singur

In acest pustiu...

in care de indata intrat acum ii este greu sa se orienteze...

Fara tine si fara sa vada drumul spre lumina...

Care intr-o zi ii era calauza...

Incep iar nopti... si 'ncep tarziu..

Si parca uit a mai dormii

Si'n chip retoric, vestejiu

De cand te'astep si nu mai vii

Am crezut ca e o joaca

imi parea tentant sau...nu

am jucat singura carte

astazi parca nu esti TU

Odata parca te aveam

acum te vad nu te mai am..

plec iar in lumi straine mie

un vant incet rece adie...

sa fie `al negrului fior..??

sa fie doar un simplu dor..??

este un dor nemarginit

cum te iubesc....cum te`am iubit....

Parca acum te-am cunoscut

Uite acum ai disparut...

astazi doar stau si ma gandesc

a fost acel sarut prostesc???

si de`n data ce vei strange

dorul zilelor trecute

vei simti si tu ce inseamna

cineva ca sa te uite...

Si de o fii sa plangi vreodata

lacrimile sa`ti innozi

gandeste un singur lucru

oameni ne numim noi toti

o ora de ai mai fii ramas

nu`ti cer sa stai decat un ceas...

sa`ti amintesc ca nu de mult

acum acum... ne`am cunoscut...

tu ai plecat nu ti`a pasat

dar eu sa stii...

NU TE`AM UITAT....

Noi

Firavii doi plecati la drum

a fost mister sincer iti spun..

Astazi, doar stau si urmaresc

si mi se pare nebunesc

sa cred ca inca te iubesc...

Cu mireasma ta ma `mbat

Findca asteptarea`i grea

Nu vreau ca sa mai astept

Crede-ma asta as vrea..

Odata pe taram divin

Plecati din asta lume

voiam o viata sa cladim

Erai doar tu cu mine...

Viata in sine

Imi vin in cap intrebari la care nu gasesc raspunsuri..La ceea ce este omenesc...

Sa te nasti sa plangi sa traiesti sa iubesti sa fii dezamagit sa suferi iar in final sa mori...

Pentru ce ne nastem.???

ca sa traim...normal nu multi apuca sa se bucure de acest lucru..iar cei ce se bucura nu stiu sa profite de asta si anume...VIATA

Pentru ce sa plangem..???

pentru fericirea si bucuriile create de cei din jurul nostru...

sa plangem de tristete..??atunci cand simtim ca viata nu mai are nici un rost....???

ca simtim nevoia de a plange pt ca noi consideram ca in felul acesta ne descarcam dar degeaba este doar o impresie pe care doar noi ne-o creem...

De ce sa traim..??

pentru ca El a avut grija sa ne aduca pe pamant ca sa nu fie singur..??

Pentru a face fericite alte persoane...

Pentru a ne bucura pt alte persoane din jurul nostru..

Si pentru a suferii alaturi de ele...

De ce iubim..???

pentru ca ajungem la un moment dat sa credem ca acel sentiment de dragoste devine Iubire??

Sau poate devine obsesie sau doar obisnuinta sau.....cine stie???

Dar intr-un final IUBIM....

De ce sa fim fericiti..??

Pt ca traim respiram ne miscam suntem vi si "IUBIM"...

Iar in final ajungem sa fim dezamagiti...

Dar de cine??? De noi insine pentru ca nu putem vedea ca acea viata pe care unii din noi o traiesc in nonsens ....

Si fara sa ne dam seama acea viata trista dar in tot acest timp fericita sa treaca pe langa noi fara sa realizam...

Si cand ne dam seama de trecerea timpului care ALEARGA ca un nebun (nu stim unde dar alearga) printre noi este tarziu...

Si te trezesti intr-un moment in care incerci sa te ridici si sa vezi pe ce drum te poti indrepta...!!!

Te trezesti ca nu ai realizat nimic..

Esti singur intr-o lume plina de ura de invidie de prostia care se pare ca odata cu trecerea timpului infloreste din ce in ce mai mult...

Vezi ca infloreste iar tu nu poti decat sa stai "legat" neputand face nimic in aces sens...

Vezi ca oamenii buni sunt "pe cale de disparitie" iar cei rai rasar ca ciupercile dupa ploaie..

Atunci stai si te intrebi .... ce ai asteptat ce ai facut in tot acest timp nerealizand nimic???

Viata care a trecut pe langa tine... lacrimile care au udat podeaua cum ploaia uda pamantul insetat de atata timp ce vreme..!!

Dragostea "iubirea" pe care ti-ai dorit-o si ai asteptat-o atat amar de vreme dar...In zadar!!!???

Suferinta de care ai avut parte in tot acest timp cu care te-ai hranit nestiind ca nu iti face bine dar totusi pentru tine era un rau necesar???

Acolo parca iti gaseai linistea atunci cand suferinta iti dadea taracoale.. atunci cand simteai ca te prabusesti si ca nimic pe lume nu mai are rost...

Si ca "parca traiesti degeaba"... dar tu nu aveai ochi sa vezi pentru ca erai orbit de o dragoste pe care o credeai eterna sau infinita....!!!

Dar Tu traiai in lumea ta. O lume de tine imaginata si fericita asa cum o vedeai tu... Era un "paradis" al tau.

Era oaza ta de fericire

Traiai fara sa realizezi... Erai euforic in Lumea Ta...

De ce sa suferim???

Pentru ca si asta ca si alte legi nescrise este o "lege"...

De ce sa fim dezamagiti???

De noi insine in primul rand.. de noi de personalitatea noastra si de gadirea proasta decare dam dovada uneori..

De ce sa murim??

Pentru ca asta este un pacat al lui Adam si al Evei de a se lasa prada Diavolului care le-a spus.."mancati caci nu veti murii.."

Iar in felul asta au fost plecati din Rai cu toate ca El ( Dumnezeu) le-a spus ca de vor manca din pomul acela vor trai...

Si uite in felul acesta mai mult sau mai putin am gasit niste raspunsuri care si ele la randul lor nu au raspunsuri...

Poate este o pierdere de timp...

In concluzie cum am spus ".... Ne nastem ca sa traim apoi sa iubim sa fim dezamagiti sa suferim iar intr-un final sa murim.."

Sa nu uitam un singur lucru..... TOTI SUNTEM MURITORI...

In timp

Si de voi traii voi traii datorita tie

Si de voi innebuni voi innebuni datorita tie...

Si de voi ajunge sa te iubesc va fii doar din vina ta..

Pentru ca TU cu ochii tai cu gura ta cu privirea ta...

Ma faci sa ratacesc stingher intr-un abis...

Atunci cand ma uit la tine imi trec prin minte fel si fel de lucruri si intrebari...

Sunt intrebari care momentan nu au raspunsuri dar... stiu o vorba

"DA-I TIMPULUI TIMP CACI TIMPUL LE REZOLVA PE TOATE"

Vezi tu Timpul asta acordat ...timpului...

nu este decat un mod de a-mi mintii subconstientul...

"...Va venii si vremea ta, va venii nu dispera"

Pentru mine nu este altceva decat o pierdere de timp si nimic mai mult...

Atunci cand te vei pune in pat si ochisorii ii vei inchide

Poate randurile astea te vor lasa sa te gandesti sau poate te v-or lasa rece(nu-ti v-a pasa)...

Totusi le scriu nu doar de dragul de a le scrie...

Ci dinpotriva le scriu pentru ca asta simt...

Nu pot fii insa langa tine cand te bucuri

Nu pot fii langa tine cand plangi

Sa iti sterg lacrima de pe chipul angelic pe care de mai acum ceva vreme il cunosc...

Sa te tin de mana atunci cand ai nevoie

Sa te ridic atunci cand cazi

Sa iti aduc un zambet atunci cand esti trista...

Dar in schimb iti pot garanta ca undeva acolo macar cu gandul si tot sunt langa tine..

Niciodata sa nu pui baza in cuvinte...

Odata te vor dezamagii...

Doresteti doar sa ti se arate

Sa vezi sa crezi si apoi sa iubesti...

Cu toate ca de aici de departe

Prea multe momentan nu pot face

Dar cum voi spune...

Randurile astea nu trebuie sa iti rascoleasca mintea si sentimentele..

Nu iti cer sa le dai atentie prea multa...

Dar nici ignoranta nu-ti cer....

Asa a fost si asa s-a intamplat....cand intamplarea nu mi-e straina

Dupa cum va voi spune... Cine se gandea oare ca voi avea norocul asta..??!?!?!
Si anume sa te cunosc pe tine... Nimeni nu se astepta sa se petreaca lucrurile asa repede, sa se lege intr-o singura zi.
Practic, 20 Mai era cand a venit si-a luat castile,tigarile si s-a asezat si a inceput sa tasteze....
Cu ochii la ea si la rapiditatea cu care tasta nu mai eram atent nicaieri... eram plecat intr-o alta lume, cu totul alta..
Parca ma vrajise dar cu ce??? Cu fata sclipind ca soarele.. cu ochii licarind ca stelele..?? Nu era nimic abstract cu care sa poti compara acea frumusete..
Din cand in cand mai aprindea cate o tigare!!! mult prea des, consideram eu...
sezat langa ea, bineinteles dupa ce am avut impertinenta de a o servi cu un pahar de suc,parca mi-ar fii dat cu el in cap sau cine stie ce ii dicta mintea..
Am intrebat-o... ".. Nu ai impresia ca fumezi cam mult si cam des??.. nu sunt bune mai rareste-le zic eu.. si intinzand mana spre pachetul ei de "Virginia Slims"
ca de, era o domnisoara "finuta si eleganta" nu a avut rapiditatea mea de a-si lua tigarile dupa care desigur domnisoara repectiva fuma "pe timp..." :)
Timpul ce trecuse foarte repede..parca acum s-a asezat iar tot acum trebuia sa plece..:(
Seara urmatoare stand cu prietenii afara cat de intunecat era deodata parca se luminase.. Ce se intampla?? Cand m-am uitat mai bine venea EA
Doamne, nu`ti pot explica frumusetea de care da dovada!!!
Ea stand jos pe scaun "la treaba ei" iar eu afara tot pe langa ea ma perindam...:D, era ceva nou si tentant era ceva ce nu`mi pot explica...cum a zis DE O FRUMUSETE RARA

Mi-as fi lasat prietenii afara doar ca sa stau 5 minute cu ea dar parca as fii ramas si cu ei... cum sa fac oare...???Parca a fost ca o dorinta....
Dumnezeu mi-a auzit gandul iar in cateva momente jucandu-ma cu un prieten din greseala mi-a spart buza..:)):))
Fugind la baie stiind ca am buza sparta ai mei prieteni venind dupa mine facusera galagie trecand in drumul lor pe langa acea minunata domnisoara...
A avut ochi sa vada lucrul asta..S-a ridicat de pe scaun a venit la baie mi-a dat afara prietenii a inchis usa a scos un servetel l-a umezit putin si mi l-a asezat pe buza...
In tot acest timp pupandu-ma in coltul gurii..( sa treaca spuse ea)...
A trecut nu stiu cum, dar a trecut..:D
In seara respectiva inima mi-a dictat ca ar trebuii sa o duc acasa... a fost ceva inopinant, am vazut-o ca iese afara m-am dus la ea si mergand usor am ajuns si la ea acasa...
In fata blocului mi-a multumit ca am condus-o i-am spus "... nu e nici o problema stai linistita.." dupa care am plecat...
Bineinteles timp de 2 saptamani nu am mai tinut legatura pana cand intr-o zi fiind la munca m-am gandit a-i da un mesaj.. doar asa sa vad ce face...
Totul a inceput cu un simplu mesaj...
Fericire (doar ce intrase in tara) am continuat a tine legatura.. azi un mesaj maine 2 si tot asa... timp de 3 zile cat a stat la bunica ei am continuat sa vorbim prin mesaje/la telefon...
Cand a revenit acasa i-am propus sa ne vedem... toate bune si frumoase, ne-am vazut am stat de vorba am schimbat priviri parca parca am fii incercat sa gustam din "placerea vietii"...
Nu am sa uit niciodata...Era 21 Iunie vineri seara... m-a rugat sa ii dau o gura de bere.. dupa lungi si lungi insistente am cedat (poate ii era pofta) am servit-o dupa care am continuat a vorbii..
Se facuse de 19:30 atunci s-a intamplat inevitabilul...am sarutat-o/m-a sarutat...
A fost ca un miracol pt mine..si v-a ramane tot timpul...
Timpul a trecut plimbari in aer liber mai pe malul marii mai o terasa mai un suc...
Iacata a venit si ziua de 28 Iunie trebuia sa o invit la ziua mea..ca de era prietena mea (nu oficial dar era..)...a trebuit sa ma duc acasa la ea sa o iau de la parinti...
Toate bune si frumoase.. am luat un buchet de flori si imbracat in "straie de sarbatoare" :)):))...am pornit spre ea...
Odata ajuns la usa simteam cu tot cerul cade peste mine... "... sa bat?? sa sun??? sa bat?? sa sun??? " nici nu stiam ce sa fac.. ma taiase toate transpiratiile..
Imi era rusine de imi venea sa intru in pamant dar trebuia sa o iau... asa ca mi-am luat inima`n dinti si am batut...Mi-a raspuns Ea normal...Am ramas blocat de splendoarea de care dadea dovada...
M-a invitat in casa... odata intrat nu mai aveam scapare nu mai puteam da inapoi...Am intrat i-am dat buchetul de flori mamei ei am dat mana cu tatal ei... ne-am cunoscut...
Inima parca statea sa imi sara din piept ( de rusine emotie nici nu pot explica sentimentul)...
Am ramas putin la vorba (sfaturi sa nu beti sa nu fumati sa nu beti sa ai grija de fata mea imi tot repeta mama ei) nu era problema ea era prioritatea.
Am plecat LA DISTRACTIE bineinteles.. trebuia sa o duc la ora 12 noaptea acasa...dupa un telefon se lungise "permisul"am ajuns acasa la ora 12:45 nu era problema de 15 minute cu aote ca trebuia sa fie la 1 acas`
... mai urma o zi numai pt noi..
A 2-a zi ne-am vazut era normal... si asa a inceput totul intre noi... incepuse sa tin din ce in ce mai mult la ea... incepeam sa o iubesc dar oare putem defini iubirea..??
Fiecare o defineste in felul lui.. dar eu DA incepeam sa O IUBESC...
Era acel sentiment cand iti doresti sa o ti pentru tine si numai pentru tine...
Totul la inceput e lapte si miere dar cu timpul incepi sa gresesti.. voit sau nevoit..cum am facut si eu de fel... a fost frumos a fost ceva de nedescris.. era ... UN VIS
Eram tot timpul impreuna din 24 de ore 15 le stateam impreuna...
O tineam in brate si parca nu ma mai saturam de ea.. nu ma saturam sa o privesc sa o sarut cu siguranta dar dragostea mea pt ea devenea prea sufocanta...
Mi-a oferit totul absolut tot de ceea ce aveam nevoie nu am dus lipsa...nu fizic... ci emotional si sentimental...din pacate nu am stiut sa apreciez lucrul asta... intr-un final dupa ceva vreme am pierdut ceea ce aveam mai de pret....:(:(
Am pierdut jumatatea ce credeam ca imi face bine ce ma hranea cu iubire si dragoste si cu tot ceea ce eu aveam nevoie era totul pentru mine...aer.. lumina... viata.....
O iubeam indeajuns de mult incat sa pot face orice sacrificiu pentru ea chiar sa trec si mari si tari doar pentru dragostea ei....numai sa o pot vedea si sa ii spun cat de mult o iubesc...
S-a indeplinit si aceasta dorinta... sa fiu aproape de ea chiar si peste mari si tari... dar....in zadar....
Din simpla mea greseala de a pleca de langa ea am reusit performanta de a o pierde cu toate ca nu mi-as fi dorit lucrul asta...dar totusi am pierdut-o.. si iata-ma astazi uitandu-ma-n trecut si regretand ceea ce am facut...tot ceea ce am gresit in fata ei...
Nu mai pot repara aceasta greseala cu toate ca suntem atat de aproape si totusi...distanta imi masoara cuvintele. Regretele imi masoara tot mai des sentimentele.. si culmea, nu mi le diminueaza. Sa stii ca.. inca te mai iubesc.. si te voi iubi si c-o prima ocazie. Al tau, Dacian.

Nu voi mai plutii in deriva

Asa cum am facut-o atata timp...

Fara vesta de salvare fara cele supravietuirii necesare...

Am gasit portita de a evada.. si totusi ezit..

Atata timp capitan ce de vreme ajutat la carma de micul pionier

Acum evadat si el...

Se pare ca am ramas singur...in bataia valurilor si a soarelui arzator..

De maine voi naviga pe un alt vas

Un vas care isi urmeaza cursul asa cum toate vietatile...

Si cum viata iti urmeaza ciclul ametitor in intunericul amagitor..

Soarele arzator ce razele si le arunca la prova..

Ma face sa ma sufoc de atata caldura...

Valurile ce din cand in cand lovesc ba de la pupa ba din lateral ma racoresc dar...

Nu fac decat sa ma deshidrateze incet si sigur...